“Experienta” The Mission
Anul trecut, in perioada asta, eram la un eveniment The Mission ft. Paul Van Dyk. Organizarea, ca si celelalte evenimente The Mission, a lasat de dorit. Speram ca anul acesta sa fi invatat din experientele anterioare si sa reuseasca sa organizeze si ei un eveniment decent, suportabil macar pentru 2-3 ore. Nu a fost sa fie si evenimentul a esuat lamentabil.
Am ajuns acolo in jur de miezul noptii si am vazut imensul cort pus in mijlocul Arenelor care, ca de obicei, se umpluse. Ma simteam chiar ca la o nunta fara buget, unde cuscrii au instalat un cort in curtea lor pentru a reduce costurile. In loc de mese, erau 4 baruri la tot cortul cu o oferta saraca de bauturi. In spate, se instalase o platforma pentru VIP-urile care alesesera sa dea dublul biletului (70RON) doar ca sa stea mai sus si mai departe.
VIP-uri nu insemnau neaparat vedete sau persoane publice, ci niste pitzipoance care pentru ele, biletul de 70RON insemna cele cateva ore de faima. Se putea observa ca multe VIP-uri erau mari fani shaworma - bluze stramte, blugi ce stateau sa crape si decolteu unde puteau ascunde o shaworma. In locul lor, as fi mers in Kristal sau Bamboo unde, chiar daca primesti mai putin cu banii aia, ai sansa sa fii apreciat/a la adevarata valoare.
Atmosfera din cort era ca la o nunta de tigani. Fumul de tigara plutea ca o ceata, sticlele si cutiile goale aruncate la voia intamplarii (nu erau cosuri de gunoi) si caldura era insuportabila. In afara cortului era prea frig, in cort mult prea cald. Daca stateai la iesirea din cort, puteai suporta.
Jocurile de lumini au fost halucinant de proaste si comune. Aceeasi instalatie pe care o au de cativa ani s-a folosit si de data asta. Instalatiile de sunet nu au mai fost schimbate din ‘98, cand s-a infiintat The Mission - orice piesa se auzea infundat si nu puteai distinge decat bass-ul. Jumatate din cort tipa la intervale regulate, desi nu stiau ce piesa e, ce DJ mixeaza sau ce gen asculta.
Ferry Corsten a venit cu solista imbracata foarte pestrit. A fredonat niste versuri pe care nu le intelegeam daca nu erau scrise pe display. Scena mi-a amintit de solista de muzica populara care canta la nunti cu orchesta de rromales.
Per total, experienta a fost una “de neuitat”. Si-au batut joi de mine pe banii mei. The Mission, in purul stil romanesc, a incasat banii fara sa investeasca deloc in experienta spectatorului. Nu s-a auzit bine, a fost insuportabil de cald, aerul de nerespirat si multe gunoaie (atat la propriu, cat si la figurat). Le-as sugera sa ia exemplu de la E-magic sau Creamfields, care au organizat evenimente acceptabile si suportabile.
The Mission sucks!
sa nu mai zic de amalganul de (ne)cunoscatori care se zdranganeau pe muzici electronice ca si pe o piesa de la hi-q, in twice.