BoGD

Evolutia meniului in Bucuresti

Cand am ajuns prima data in Bucuresti acum cativa ani, ca orice provincial, mancam mult fast-food, in speta Spring Time, Mac sau cam o data pe saptamana KFC (deh, mai scump). Daca mai punem si programul incarcat, e clar ca nu aveam un stil de viata sanatos. Si incepuse sa se cunoasca cu lipsa de energie sau kilogramele in minus.

Dar fiind gurmand, am inceput sa renunt usor la mancarea de 2 lei si sa incep sa mananc de placere, nu de nevoie. Asadar, avem 3 etape:

1. fast-food + mancare de acasa: asa debuteaza viata pentru orice nou-venit in Bucuresti in domeniul culinar. Sunt atatea optiuni: mancare rapida, semnul occidentalizarii, e oarecum ieftina, are acelasi gust de oriunde ai lua-o si nu trebuie sa dai bacsis la bucatar. Poti sa te si defulezi pe vanzatorii de la Mac, ca-s obisnuiti. Poate fi si 3 in 1: mic dejun, pranz si cina. O poti lua si la pachetel. E culmea comoditatii. Si daca ai noroc, se obisnuieste si stomacul cu ea. Avem: McDonals, Spring Time, KFC, Gregory’s, Am renuntat la toate, daca e nevoie sa aleg ceva rapid iau Gregory’s.

2. tranzitia de la fast-food la pizzeriei: am realizat ca asa nu se poate. Iti face stomacul praf, are gust de spalatura, la unele s-au gasit sobolani, ai vazut si tu documentarul ala despre Mac. Mananci numai cand este nevoie de asta si n-ai de ales. Cand e nevoie sa mananci, gasesti o alternativa nici prea prea, nici foarte foarte pentru mancare. Pizza e varianta de mijloc – nu e fast food, nu e nici prea scumpa. Ocazional, snitel cu cartofi prajiti sau shaorma. Sunt barurile alea mediocre, care intamplator servesc si mancare la preturi accesibile. Nu-s cel mai bun lucru din lume, nu esti surprins si le poti face si tu acasa.

3. the high life: deja stii unde se mananca bine, unde e scump, ce e fancy si ce e prost. Fast-food-ul a cam iesit din meniu, e doar pentru cazuri de urgenta extrema. Acum ai incercat si bucataria internationala (chinese, libanese, mexican). Ai si niste restaurante preferate unde te duci mai des. Mie-mi place sa cred ca am ajuns in punctul asta asa ca o sa insir cateva chestii care mi-au placut si care nu s-au schimbat:

- mancare libaneza: daca vrei sa incerci, nu e nimic spectaculos. La restaurantul din Plazza Romania nu am simtit vreo influenta orientala, desi comandasem mancare tipic libaneza. In schimb, in Baneasa Mall e un fast-food cu mancare libaneza – satioasa, gust diferit de produsele noastre, preturi acceptabile.

- chinese: nu-mi place mancarea dulce deci nu sunt prea mare fan. Am incercat livrari de la Wu-Xing unde sunt cat de cat ok (dar scumpe, 20 RON un fel, fara orez), cel din Plazza am auzit ca e bun. La Baneasa e intotdeauna inghesuiala la Chopstix desi nu inteleg motivul. E doar orez cu carne people!!

- sushi: nu-mi plac portiile mici si sushi chiar vine in portii mici. Daca nu te scarbeste pestele crud si ai ceva bani de aruncat, e vreo 30-40 portia. Wasabi e foarte picant, are un gust interesant. E la Unirii in food court un fast-food cu sushi, se mai poate si comanda. Dar nu merita irositi banii!

- italian: mi s-a acrit de pizza, dar sunt mare fan paste. In special bolognese, tortellini sau tagliatele. Cele mai bune tortellini le-am gasit la Il Calcio (23RON), paste bune mai au la trattoria Bellini (22) de vizavi de CinemaPro si la Mystic Tree, pe Calea Calarasi (19). Si la Pizza Hut au fost destul de bune, desi portie mica. (~20)

- preferatu’ meu: l-am descoperit de curand, desi am mai citit despre el. Mystic Tree e un restaurant mai intim si mai mic, situat la mansarda unei case pe Calea Calarasi. Bucataria are o tenta frantuzeasca, cu preparate pe care nu le-am mai vazut in alta parte. Printre specialitati: diferite salate de paste (15-20), pui cu cartofi si caise – un gust deosebit (22), diferite aperitive cu fructe de mare sau legume proaspete. Aici am mancat si cel mai bun desert din capitala – o tarta cu mascarpone si fructe de padure (8). Merita incercat macar o data.

Mai merita de mentionat: restaurantul cu specific ardelenesc din Valea Regilor, salata imensa de la Cafeneaua Actorilor sau mancarea medievala (se folosesc mainile, nu tacamuri) de la Excalibur (Kogalniceanu).