BoGD

I see voices

De obicei, oamenii care aud voci sau vad persoane care nu sunt de fapt acolo sunt dusi intr-un mic loc prin de haine albe, paturi comode si bratari de mana nu prea confortabile. Cazul asta difera?

O femeie pocaita din Arad se intorcea seara de la lucru din Timisoara (distanta este de 40km) cand observa un batranel care facea semn sa fie luat la ocazie. Femeia s-a gandit in sinea ei ca este prea tarziu sa iei un necunoscut in masina mai ales ca era singura. A trecut mai departe insa un glas launtric nu-i datea pace si-o indemna sa se intoarca sa-l ia cu masina si pe acel batranel. Glasul devenise tot mai insistent asa ca femeia s-a intors si l-a luat in masina. Batranelul s-a asezat pe bancheta din spate si au pornit spre Arad. La un moment dat batranelul a spus „Domnul este aproape!” Sora, a suflat usurata si s-a intors sa-l salute bucuroasa pe „fratele pocait” dar cand s-a intors, persoana misterioasa disparuse. Speriata, naucita de disparitia inexplicabila a batranelului femeia pierde pentru o clipa atentia la volan, fapt observat de o echipa de politisti din departare care opresc femeia pentru cercetare. Politisti au crezut ca este beata la volan si au cerut explicatii. Femeia le-a explicat toate cele intamplate la care politistii raspund:” Doamna, dvs sunteti a treia persoana pe ziua de astazi care imi spune acelasi lucru!” de aici

Aceste semne sunt intepretate ca apocaliptice. Ciudat?

Cand eram in scoala generala, nu stiu ce m-a pus sa cumpar o revista cu teme religioase. Pe coperta scria mare, ingrosat si crucificat ca sfarsitul va veni de Craciun, in 2000 (eram in ‘98 atunci). Am citit tot articolul si in naivitatea mea chiar am crezut prostiile alea. Incepusem sa ma gandesc la ce e mai rau, la cum se va sfarsi lumea.

Am trecut de etapa aia si nu mai cred toate prostiile, inclusiv vedenii, voci si preziceri stupide ale unor pseudo-apostoli. Dar cum ramane cu cei care nu si-au pierdut naivitatea? Mai devreme sau mai tarziu se ajunge la asta: