BoGD

Gabarit depasit

Ma gandeam daca sa va scriu sau nu despre specimenele din Bucuresti, dar astazi alta sursa de inspiratie nu am, asa ca suportati-ma de data asta.

Dimineata spre serviciu e un moment de trezire, de inspirat aerul rece si de fugit dupa autobuz; de dat coate in stanga si-n dreapta, eventual citit Libertatea (da, am o obsesie cu astia care il citesc). In mod ideal, vreau sa nu fiu deranjat in alea 10-15 minute de calatorit cu autobuzul – doar eu si muzica. Dar de cateva zile a disparut Garcea din intersectie si traficul a devenit haotic. Statia e plina garla de oameni si orice autobuz ai alege e plin.

Imi place sa cred ca nu sunt chiar insensibil. Animalele mici sunt adorabile, ma ia un anume fior daca drama sau filmul de dragoste e facut bine si-mi place sa dau flori sau sa fac cadouri. Dar sunt anumite momente cand sunt rece si rau. Ca azi, cand vad cum o femeie de 3 ori cat mine (am aproape 70kg) se urca in autobuz. Nu este impinsa, nu foloseste nici o macara ci se urca ea SINGURA, cu cele 2 picioare ale ei cu o viteza infima.

Sunt momente cand ma bucur ca am nasul infundat. De data asta, am avut proasta inspiratie de a mi-l desfunda. Joiana se pare ca a plecat grabita de acasa si nu si-a luat jumatatea de porc la micul dejun. Asa ca ma intampina un buchet cunoscut de miresme – kebab-ul ei. Se aseaza pe scaunul cel mare, unde de obicei stau doua persoane si-l desface. Maioneza i se prelinge pe buzele care seamana cu un salam si apoi putin pe gat, care e cat un picior de-ale mele.

N-am mai vazut o asemenea satisfactie pe fata cuiva de cand am mancat eu o deosebita prajitura cu mascarpone (si alte momente desigur ). Ea parea sa fi descoperit pentru prima data carnea, era ca un afrodiziac pentru ea. Mai bun decat sex-ul pe care si-l amintea din tinerete, atunci cand era doar “grasa” nu “morbid de obeza”. Probabil avand personalitatea unei molii, nimeni n-a vrut-o si s-a refugiat in mancare. Pun pariu ca gateste bine!

Ce ma surprinde pe mine este procesul de la “grasa” la “obeza”. Vede ca se ingrasa dar tot mai pune pe ea. Reuseste sa incline autobuzul pe dreapta cu greutatea ei si mai mananca si kebab. Poate fi un cerc vicios – e trista ca e grasa asa ca mananca pentru a-si alunga depresia. Asa sunt si multe altele. Vara, cand te bucuri ca vezi picioare goale, fuste scurte, bucuria ti-e umbrita de un lucru mult mai grav: suncile care se revarsa prin bluze prea scurte, dureros de scurte. Unde ti-e rusinea, de ce nu te acoperi?

Atat despre grase azi. Sper ca ati mancat deja. Si daca nu, nu o sa mai mancati.