Dac-as fi roman

Nu, nu român, ca sunt deja. Ci roman, cetatean al vechiului Imperiu Roman. Citesc o carte zilele astea despre viata de atunci si ma minunez la cat de bine era. Cel putin pentru aristocratii de atunci. Eu as fi fost fiul unui membru al Senatului, care mi-a lasat mostenirea si a plecat la tara pentru a-si trai batranetea.

Familia mea, de vita nobila, ar detine o un palat din marmura, cu fantani si gradini interioare. Apa tasneste din statui atent sculptate ale imparatului Nero si ale lupoaicei cu Romulus si Remus, iar gradinile ar fi pline de flori si vita de vie. Afara ar fi gradina cea mare cu zeci de metri patrati de verdeata, arcade pe care s-ar intinde vita de vie si cateva foisoare pentru primit orchestre sau grupe de teatru.

In lipsa de TV sau alte distractii, as citi carti, memorand versurile mai importante pentru curtat romancele. De fiecare data cand ar trebui sa fac ceva, m-as folosi de cei minim 40 de servitori sclavi ai casei. Nationalitatea acestora ar varia de la oameni ale caror tari au fost cucerite pana la zeite de abanos din indepartata Africa. Bucurandu-se de mese zilnice si un acoperis deasupra capului, isi fac slujba cu deosebita satisfactie.

Si cand trebuie sa fac ceva, nu as spune “trebuie sa mananc” ci “vreau sa fiu hranit”. Pe acelasi principiu, voi avea “vreau sa fiu spalat”, “vreau sa fiu dus undeva” sau “vreau sa fiu amuzat”. Ocazional, as primi vizite de la comandanti, prieteni (din aceeasi categorie sociala desigur) sau colegi din Senat. Rareori m-as duce la Collosseum – este un spectacol pentru multime, nu pentru aristocrati, carora mai degraba le supara simtul estetic.

Gladiatorii luptandu-se cu animale salbatice ar fi mai interesant decat oameni omorandu-se intre ei. Dar activitatile preferate ar fi fost jocurile cu zaruri sau vanatul calare. Nimic nu e mai satisfacator decat sa mananci ceva ce tu ai prins. O alta modalitate de distractie si de socializarile ar fi fost baile publice, unde aristocratii se adunau intr-un cadru informal pentru a discuta despre diverse.

Masa ar fi desigur pe la 12-13, ceva usor precum masline cu maine si branza. La pranz, adica 16-17, as fi servit legume, putina carne, fructe si vin iar seara, masa cea mai bogata, ar fi constat din ceva cald din vanat, pasare sau peste. Desigur, numarul meselor la aristocrati ar fi variat in numar nu ca la saraci, care luau 3 mese constand din paine si legume.

(Istorisire bazata pe fapte reale, asta chiar faceau romanii)

Va continua, in caz ca mai vine inspiratie.


Trackbacks & Pingbacks

  1. Ce seriale mai vedem? | BoGD pingbacked Posted February 25, 2009, 9:53 am

Comments

  1. sincer, ce plm ai fumat? vreau si io :|

  2. @dan: s-o fi apucat de fumat paginile cartii pe care o citeste, afla titlul, autorul si nu mai astepta.